Orgoliul distruge ceea ce iubirea construiește..

Îl iubești? mă întreabă un bătrânel destul de drăguț,dimineață, în stația de autobuz.
-Poftim? îi răspund de parcă m-ar fi trezit dintr-un somn continuu.
-Îl iubești? a întrebat.
-Pe cine să iubesc?
-Pe cel care ți-a creat starea asta.
-Ce stare? Nu înțeleg la ce vă referiți..
-Ba normal că înțelegi.
-Da, îl iubesc.
-Vezi că începem să ne înțelegem?
-Cu ce vă ajută ceea ce v-am spus?
-Am fost și eu tânăr ca tine, ca el..

-Erau alte vremuri.
-Da, însă de iubit, iubeam la fel.
-Nu înțeleg unde vreți să ajungeți.
-Ce-a făcut?
-El? Păi, ne-am cunoscut acum 2 ani, m-a iubit timp de un an de zile, a 
plecat, s-a întors, iar acum câteva zile s-a întors din nou, hotărât, însă, să rămână.
-Și?
-Și, ăăă, păi, a plecat aseară.
-Cum a plecat? 
-Am primit un mesaj aseară de la o fată care mi-a spus că ea e singura lui iubită, și să-l las în pace.
-Și ce-ai făcut?
-L-am lăsat, i-am spus ce mi-a zis ea, și am renunțat.
-Nu, ceva nu e bine la mijloc.
-Ba da, el mi-a spus că nu știe ce vrea, ba mă iubește, ba nu, nu știu ce e cu el.
-O să-ți spun o poveste..
-Vă ascult.
-Acum mulți, mulți ani, eram de vârsta lui, iar ea, ea era la fel de 
frumoasă și de vârsta ta. Am iubit-o mai mult decât pe mine, cam cât te iubește el pe tine.
-Greșiți, el nu mă iubește, nu m-a iubit, dacă mă iubea, acum vă spuneam
 povestea noastră cu final fericit, și poate el mă ținea de mână în acest timp.
-Viața ne pune la încercare foarte des, ne dă lecții mereu.
-Eu m-am săturat de lecții, vreau puțină fericire..
-Noi, bărbații, avem un orgoliu imens, mai ales când vine vorba de ființa pe care o iubim.
-Dar când iubești, nu dai naibii orgoliul.
-Nu întotdeauna.
-Orgoliul distruge ceea ce iubirea construiește..
-Dacă e iubire adevărată, orgoliul e o simplă joacă.
-Nu cred.
-Ai plâns azi-noapte?
-Chiar așa tare se vede?
-Nu se vede deloc, ești atât de frumoasă..
-Atunci de unde știți că am plâns..?
-Asta a făcut și ea după ce a aflat că am mințit-o, că gândurile mele sunt în altă parte.
-Nu aveți idee cât ați rănit-o..
-Ba am, am conștientizat asta după multe nopți de nesomn, după multe 
gânduri : “oare plânge?” , “oare îi lipsesc?”
-Și cum ați trăit fără ea?
-Ani de zile am căutat-o în fiecare femeie care intra în viața mea ..
-Și ați găsit-o în vreuna?
-Da, în ea însăși.
-Cum adică? 
-Timp de 10 ani, o vedeam rar, apoi am întâlnit-o, întâmplător, pe 
stradă.
-Și ce s-a întâmplat apoi?
-EA e mama copiilor și bunica nepoților mei..
-Adică v-a iertat?
-Bineînțeles, iubirea schimbă lumea.
-Eu nu o să-l mai pot ierta..
Bătrânul îmi ia mâna într-a lui, apoi îmi spune zâmbind..
-Ai dreptate, lasă-l, nu-l căuta, nu-i scrie, lasă-l singur, peste ceva 
timp, va realiza că singura lui fericire, ești tu, prima lui dragoste..
-Stați puțin, de unde știți că am fost prima lui dragoste?
-Eu știam deja povestea asta, o știam de la el.