5. Reactorul nuclear format sub suprafaţa pământului în Africa
Puţine lucruri pot demonstra măiestria naturii mai bine decât energia nucleară. Cunoştinţele necesare oamenilor de ştiinţă, pentru a converti uraniul în electricitate, sunt atât de avansate şi incredibil de complexe. Câteva ţări au stăpânit aceste pârghii nucleare, iar diverse eveimente ce au avut loc lungul istoriei ne-au arătat ce se poate întâmpla dacă nu eşti atent la un reactor nuclear pentru doar 10 minute.
După decenii de muncă asiduă menită să perfecţioneze şi să simplifice procesul de obţinere a energiei nucleare în condiţii de siguranţă, oamenii de ştiinţă au descoperit un reactor nuclear, complet operaţional, departe, în Africa de Vest. Pare ceva construit de extratereştri, dacă nu ar fi cel mai remarcabil lucru – reactorul de la mina Oklo din Gabon este complet natural.
În anii 1970, francezii au început să extragă uraniu din Gabon, dar au observat că în scurt timp locul a fost epuizat de uraniu (care era de fapt restul de la o centrală nucleară) şi chiar de plutoniu (care nu există în natură, de obicei). După ce a fost încheiat programul secret din Africa de Vest, oamenii de ştiinţă au fost nevoiţi să recunoască că un fel de reactor nuclear natural a adunat acele depozite.
Acest reactor, creat de natură ca urmare a unor procese aleatoarii, ce a generat echivalentul a aproximativ 100 de kilowaţi de energie electrică, a ajuns la o temperatură atât fierbinte încât apele freatice din apropiere au început să fiarbă. Acest reactor a consumat mai mult de cinci tone de uraniu înainte de a se închide pentru milioane de ani. Cumva, toate elementele necesare au ajuns să se situeze împreună pentru a forma o centrală nucleară naturală, de auto-reglementare, şi a funcţionat timp de 150.000 de ani.
4. Înotătoarele balenelor sunt mai eficiente decât elicele corăbiilor
Înţelepciunea convenţională a fost sigură că lamele, precum cele de la avioane, elicoptere, turbine, elice, ventilatoare şi mori de vânt, sunt extrem de eficiente pentru înaintarea în spaţiu. Şi aşa este, aceste invenţii ne-au ajutat să spargem bariera sunetului, să ducem oameni pe Lună. Dar natura ne-a depăşit la acest capitol: există un animal care devine dublu eficient atunci când este vorba de “aripile” lui- balena cu cocoaşă.
Deşi pare extrem de masivă cu stratul ei de grăsime, balena cu cocoaşă cu înotătoarele sale aspre a fost mult timp renumită pentru aptitudinile sale acrobatice şi viteza mare. Balena cu cocoaşă înoată în apă mai rapid decât oricare dintre maşinile construite de oamenii de ştiinţă.
Umflăturile de pe marginea fiecărei aripi rupe, de fapt, apa în canale, care curg mai uşor peste aripile ei. Aceste canale de mare viteză cresc flotabilitatea şi reduc semnificativ zgomotul. Acelaşi principiu îl testează, acum, şi oamenii de ştiinţă pentru elicele dispozitivelor de deplasare prin apă şi aer.
3. Palmierii pot produce propriul vin
Oamenii, încă din cele mai îndepărtate timpuri, au obişnuit să consume, să producă şi să caute lichide ce conţin alcool. Dar mai multe soiuri de copaci de palmieri din regiunile tropicale sunt capabile de a dubla producţia de vin sau de bere a unei fabrici.
Nu trebuie să faci nimic, numai să loveşti şi să încrustezi în tulpina palmierului. Îndată ce este colectată, seva de palmier începe imediat procesul de fermentaţie şi, într-o oră sau două, lichidul este gata, conţinutul de alcool este de circa 4 la sută. Dar după doar o zi sau două, lichidul ia gustul de oţet.
2. Urşii albi au capacitatea de a se ascunde de radarele termice.
Într-o cerectare a urşilor polari, un student la inginerie, de la Universitatea Berkley, a încercat să găsească un urs alb cu ajutorul scanerelor înfraroşii. Scanerul detectează căldura care radiază de la un obiect. Dar atunci s-a descoperit că urşii polari sunt complet invizibili pentru imaginile termice.
S-a dovedit că secretul ”mantiei invizibile”a ursului polar a fost în grăsimea lui suplimentară. Grăsimea este un izolator uimitor (care devine mai eficient atunci când temperatura din mediul exterior scade). La un urs alb, startul de grăsime este aproape de 10 cm grosime şi poate cântări până la 700 kg.
Datorită faptului că urşii au învăţat să se izoleze împotriva frigului, ei nu emană suficientă căldură pentru ca echipamentele speciale sensibile la căldură să nu înregistreze prezenţa ursului.
1. Plantele şi animalele au inventat hidrofobia cu milioane de ani în urmă
Impermiabilitatea are o legătură specială cu hidrofobia. Imediat cum începe o ploaie, căutăm umbrela, iar dacă nu, ştim cu toţii ce se va întâmpla cu paltoanele şi pălăriile noastre din stofă moale. Hidrofobia sau teama patologică de apă este o tema foarte puţin abordată, deşi se estimează că o persoană din zece este atinsă de acestă fobie.
Spre exemplu, frunza de lotus este cunoscută ca fiind superhidrofobă, ceea ce înseamnă că, în loc să se ude, picăturile de apă sunt respinde de suprafaţa acestia. Când ploaia cade pe frunze, apa spală toate elemenetele nocive, murdăria şi resturile fără a lăsa o urmă de umeditate, maximizând prin asta expunerea frunzii la lumina soarelui.
Avem exemple nu doar de plante care au stăpânit tehnologia de impermeabilizare. Există şi fluturi care folosesc superhidrofobia pe aripi, astfel încât acesta cheltuie, literalmente, zero procente energie pentru a şi le curăţa.
Sau un alt exemplu Gerridae – aceste insecte pot merge pe apă, corpurile lor resping apa atât de eficient încât, chiar şi atunci când este lovit cu o picătură de ploaie mai mare decât dimensiunea corpului său, este complet imun la umezire. Oamenii de ştiinţă sunt în căutarea modului de a reproduce exemplele din natură în tehnologie, astfel încât să se poată crea haine, vopsele şi clădiri care vor sta uscate la contactul cu apa.
No comments:
Post a Comment